VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire. Vezi definitia »

TABUIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza]. Vezi definitia »

zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii Vezi definitia »

MISTRIÍRE, mistriiri, s. f. v. MISTRII. – [DLRM] Vezi definitia »

DECOLETÁRE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta]. Vezi definitia »