scruntăréț adj. (reg.; despre locuri, terenuri) zvântat după ploaie. Vezi definitia »

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină. Vezi definitia »

HĂȚ¹, hățuri, s. n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni. A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, manifestând o oarecare autoritate constrângătoare (într-o întreprindere, o afacere etc.). A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. 2. (Reg.) Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva. – Cf. haț. Vezi definitia »

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). – Onomatopee. Vezi definitia »

pomnoléț s.n. (reg.) pomnol mic; pomnolaș (v. podmol). Vezi definitia »