ȘEA s. f. v. șa. Vezi definitia »

acadeá (acadéle), s. f. – Bomboană din zahăr topit. < Tc. akide, din arab. aḳῑda (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 44; cf. Iordan, BF, VI, 150). Vezi definitia »

pizmătăreá adj. f. (înv.) pizmașă, invidioasă, dușmănoasă. Vezi definitia »

RINDEÁ, rindele, s. f. Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) rândeá s. f.] – Din tc. rende. Vezi definitia »

STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni¹ + suf. -ea. Vezi definitia »