ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente]. Vezi definitia »

DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant. Vezi definitia »

SEMIADERÉNT, -Ă adj. Care nu aderă, nu se prinde bine de ceva. [Pron. -mi-a-. / < semi- + aderent]. Vezi definitia »

AGASÁNT, -Ă, agasanți, -te, adj. Enervant. – Fr. agaçant. Vezi definitia »

REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant. Vezi definitia »