BONAPARTÍSM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme. Vezi definitia »

s.m.organism care degradeaza substanta organica din nou la substanta anorganica (ex.bacterii, ciuperci) Vezi definitia »

ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. Vezi definitia »

CABOTINÍSM s. n. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj. (< fr. cabotinisme) Vezi definitia »

SCOLASTICÍSM s. n. concepție specifică scolasticii; metodă scolastică. (< fr. scolasticisme) Vezi definitia »