Definita cuvantului precurmător
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu precurmător
HIDATOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) care se răspândește prin intermediul curenților de apă. (< lat. hydatochorus) Vezi definitia »
CALICIFLÓR, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Fixat pe caliciu. [< fr. caliciflore]. Vezi definitia »
zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre Vezi definitia »
CVADRIMOTÓR, cvadrimotoare, s. n. Avion echipat cu patru motoare cu ardere internă. [Var.: cuadrimotór s. n.] – Din fr. quadrimoteur. Vezi definitia »
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor. Vezi definitia »