Definita cuvantului precuvântare
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu precuvântare
DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna. – V. desemna. Vezi definitia »
VIERSUÍRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui. Vezi definitia »
ÎNVĂLURÁRE, învălurări, s. f. Acțiunea de a (se) învălura și rezultatul ei; ondulare, frământare. – V. învălura. Vezi definitia »
ȘEMIZÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a șemiza și rezultatul ei. [< șemiza]. Vezi definitia »
punguíre, punguíri, s.f. (înv.) pungășire, furt. Vezi definitia »