POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist. Vezi definitia »

ORANÍST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranísc s. n.] – Din ngr. uranískos. Vezi definitia »

piciorist, picioriști s. m. (pub., peior.) individ cu rol neînsemnat în derularea unor afaceri ilicite de mare anvergură, folosit drept curier sau om de legătură. Vezi definitia »

POICHILOBLÁST s.n. Eritroblast cu formă variabilă. [Pron. po-i. / < fr. poïkiloblaste, cf. gr. poikilos – variat, blastos – germen]. Vezi definitia »

ADVENTÍST, -Ă adj. Referitor la adventism, propriu adventismului. // s.m. și f. Adept al adventismului. [< engl. adventist, fr. adventiste]. Vezi definitia »