ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) Vezi definitia »

GERMĂNÁR s. m. (Rar) Martie. – Formă românizată a fr. Germinal. Vezi definitia »

pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani. Vezi definitia »

grăbár (-ri), s. m. (Banat) Varietate de carpen (Carpinus Duinensis). Sb. grabar (DAR; Scriban). Vezi definitia »

STÓCK-CAR s. n. automobil destinat curselor de obstacole și caramboluri, în care concurenții au voie să se tamponeze și să-și bareze calea unul altuia. ◊ cursă destinată unor astfel de mașini. (< engl., fr. stock-car) Vezi definitia »