ORTOGNATÍSM s. n. profil facial drept, lipsă a prognatismului. (< fr. orthognathisme) Vezi definitia »

INDIGENÍSM s. n. 1. caracter indigen. 2. denumire generică pentru mișcările politico-sociale din America Latină, care tind să includă populația indiană în civilizația modernă. (< germ. Indigenismus) Vezi definitia »

CONGREGAȚIONALÍSM s. n. mișcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale față de stat și nega ierarhia ecleziastică. (< fr. congrégationalisme) Vezi definitia »

FAYOLÍSM s. n. doctrină potrivit căreia normele de conducere din marile întreprinderi se pot aplica și în administrația de stat. (< fr. fayolisme) Vezi definitia »

ZWINGLIANÍSM s.n. Doctrină teocratică a lui Zwingli (reformator elvețian) și a discipolilor săi care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice. (din fr. zwinglianisme) Vezi definitia »