hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ. Vezi definitia »

TONITROFOBÍE s. f. teamă patologică de tunete. (< engl. tonitrophobia) Vezi definitia »

DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion) Vezi definitia »

PIROGNOSTÍE s.f. (Chim.) Metodă de analiză folosită mai ales pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, constând în încălzirea acestuia într-o flacără de suflător. [< fr. pyrognostie, cf. gr. pyr – foc, gnostike – cunoaștere]. Vezi definitia »

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire. Vezi definitia »