ASTEROÍD (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte și Jupiter. A. nu pot fi văzuți cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pînă în prezent au fost descoperiți c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta ș.a.); primul a. descoperit a fost Ceres în 1801. Sin. planetoid. Vezi definitia »

HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde. Vezi definitia »

bipartíd (cu două partide) (rar) adj. m.; f. bipartídă, pl. bipartíde Vezi definitia »

ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit) Vezi definitia »

MONOACÍD, -Ă, monoacizi, -de, adj. (Despre acizi) Care are în moleculă un singur atom de hidrogen. [Pr.: -no-a-] – Din fr. monoacide. Vezi definitia »