lis, -ă, adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor. Vezi definitia »

TELEGNÓZIS s. n. (Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. – Din engl. telegnosis. Vezi definitia »

CONCÍS, -Ă adj. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat. (<fr. concis, lat. concisus) Vezi definitia »

ÁRSIS s.n. (op. tesis) Silaba neaccentuată în versificația antică ; ridicare a vocii. ♦ Accent tonic. [< fr., lat., gr. arsis]. Vezi definitia »

BUBASTIS, oraș în Egiptul antic, situat la E de Delta Nilului, una din capitalele imperiului în timpul hicsoșilor și locul de origine al faraonilor dinastiei a XXII-a. Aici era divinizată zeița cu cap de pisică, Bastet (gr. Bubastis), care dă și numele orașului. Vezi definitia »