GÍNTĂ s.f. 1. Grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. [Pl. -nți, -nte. / < lat. gens]. Vezi definitia »

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

ZĂGNÉATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit. Vezi definitia »

COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence) Vezi definitia »

PẤRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga. Vezi definitia »