ZBURĂTOÁRE s.f. (plantă, v. zburător (III, 2)), g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri Vezi definitia »

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra. Vezi definitia »

AUTOECHILIBRÁRE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [Pr.: a-u-to-e-] – Auto² + echilibrare. Vezi definitia »

LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama². Vezi definitia »

Care are legatura cu placerea; dedicat exclusiv placerii. Vezi definitia »