ponóv, ponoáve, s.n. (reg.) 1. teren cultivabil; porumbiște. 2. (înv.) cultivare a pământului, muncă agricolă. 3. recoltă, rod, bucate ale pământului. 4. (în forma: ponou) inundație. 5. un fel de ceață la ochi. Vezi definitia »

rîșcóv (rấșcovi), s. m. – Ciupercă comestibilă (Agaricus deliciosus, Lactarius volemus). Var. rîșcovel, roșcov(an). Sl. ryždĭ „roșcat” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 314), dar lipsește etimonul apropiat; cf. rut. rýžok (Candrea), rus. ryžik (Tiktin). – Der. roșcovan, adj. (bălai, cu ten roșcat), contaminare dintre rîșcov și roșu. Vezi definitia »

cóșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare). Vezi definitia »

CERKASOV, Nicolai Konstantinovici (1903-1966), actor rus de teatru și film. A interpretat cu mare forță expresivă roluri de compoziție („Alexandru Nevski”, „Ivan cel Groaznic”, „Don Quijote”). Vezi definitia »

pocróv, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. Vezi definitia »