Definita cuvantului preluda
PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preluda
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere. Vezi definitia »
abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent. Vezi definitia »
CARDÁ, cardez, vb. I. Tranz. A prelucra un material textil fibros la cardă; a scărmăna, a dărăci. – Din fr. carder. Vezi definitia »
INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare]. Vezi definitia »
REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere]. Vezi definitia »