OÁZĂ s. f. 1. loc în mijlocul unui deșert, cu vegetație bogată și apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis) Vezi definitia »

ESCADRÍLĂ s. f. subunitate tactică a unui regiment de aviație, compusă din câteva patrule. ◊ grupare compusă din 3-4 nave de luptă (distrugătoare, vedete, dragoare). (< fr. escadrille) Vezi definitia »

DOCTORANTÚRĂ s.f. Doctorat. [Cf. rus. doktorantura]. Vezi definitia »

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură. Vezi definitia »

PARÚRĂ s.f. Podoabă purtată de mirese pe cap. [Pron. și parüră. / < fr. parure]. Vezi definitia »