Definita cuvantului prenumărare
PRENUMĂRÁRE, prenumărări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [Var.: prenumeráre s. f.] – V. prenumăra.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prenumărare
SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita]. Vezi definitia »
AUTOPASTIȘÁRE s.f. Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei. [< autopastișa]. Vezi definitia »
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta.V. vegeta. Vezi definitia »
POSTPÚNERE, postpuneri, s. f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziție. – V. postpune. Vezi definitia »
REPASÁRE s.f. Acțiunea de a repasa și rezultatul ei. [< repasa]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z