Definita cuvantului prenume
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prenume
v'ântură-lúme s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-lúme; pl. v'ântură-lúme Vezi definitia »
NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime. Vezi definitia »
géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt). Vezi definitia »
STUDENȚÍME s. f. Totalitatea studenților; mulțime de studenți. – Student + suf. -ime. Vezi definitia »
pruncíme s.f. (înv.) mulțime de prunci; totalitatea pruncilor. Vezi definitia »