AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius. Vezi definitia »

MECÓNIU s. n. substanță galben-verzuie, prima eliminare fecală a nou-născutului. (< fr. méconium, lat. meconium) Vezi definitia »

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec. Vezi definitia »

PLASMÓDIU, plasmodii, s. n. Masă plasmatică cu mai multe nuclee care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă. [Var.: plasmodíe s. f.] – Din fr. plasmodie. Vezi definitia »

perpelíciu, perpelíciuri, s.n. și perpelíci, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacără mare. 2. (s.m.) om neastâmpărat, copil zburdalnic. Vezi definitia »