CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viață]. Vezi definitia »

VITRÁLIU s. n. fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori de smalț diferite. (< fr. vitrail) Vezi definitia »

FLÚVIU s. n. 1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean. 2. (fig.) șuvoi; potop; revărsare. (< lat. fluvius) Vezi definitia »

HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium. Vezi definitia »

STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio]. Vezi definitia »