OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore. (< fr. otolithe) Vezi definitia »

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti. Vezi definitia »

NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Ne- + țărmurit. Vezi definitia »

DEPÓZIT s.n. 1. Loc, construcție unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formațiilor de spate care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce este depus spre păstrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect în servantă, trapă sau buzunărașe. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito]. Vezi definitia »

ZGÂMSÍT adj. v. ZGÂMSI. [DLRM] Vezi definitia »