MANȘÓN s. n. 1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă (1). 3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei. 4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. 5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. (< fr. manchon) Vezi definitia »

ANTIHORMÓN s.m. Substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. [< fr. antihormone]. Vezi definitia »

ELODIÓN s.n. Instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. [Pron. -di-on. / < fr. élodion]. Vezi definitia »

labón, labóni, s.n. (reg.) chefal mare. Vezi definitia »

MEGARÓN s.n. Încăpere principală a casei de locuit în Grecia antică. [< fr. mégaron, gr. megaron]. Vezi definitia »