gunói (-oáie), s. n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămășițe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul); gunoier, s. m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoiște, s. f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi. Vezi definitia »

hoí, hoiésc, vb. IV refl. (reg.) a se drăgosti (feciorii și fetele), a se dezmierda, a se honcăli. Vezi definitia »

MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi. Vezi definitia »

HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din scr. hudoudolje Vezi definitia »