PLESCĂÍRE, plescăiri, s. f. Acțiunea de a plescăi și rezultatul ei; plescăit. – V. plescăi. Vezi definitia »

SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita]. Vezi definitia »

CLAUSTRÁRE, claustrări. s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-]. – V. claustra. Vezi definitia »

RONJÁRE s.f. Procedeu de imprimare a desenelor pe țesături, care constă în aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea; corodare. [< fr. ronger]. Vezi definitia »

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto¹- + mișcare. Vezi definitia »