GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole) Vezi definitia »

sporvádă, sporvézi, s.f. (înv. și reg.) 1. spovedanie, mărturisire, spovedire, spovedit. 2. confesiune, confidență, destăinuire. Vezi definitia »

pleoștitúră, pleoștitúri, s.f. (pop.) 1. turtire, pleoștire. 2. (reg.) casă dărăpănată, pleoștită. Vezi definitia »

XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. [< fr. xysme, cf. gr. xysma – rezultat prin răzuire]. Vezi definitia »

nacarádă, nacaráde, s.f. (înv.) un fel de țambal folosit de muzica militară; nagará. Vezi definitia »