sclébă, sclébe, s.f. (reg.) panglică sau fundiță (folosite de fete la împletitul părului). Vezi definitia »

șicleálă, șicléle, s.f. (reg.) 1. unsoare de proastă calitate. 2. strat de funingine de pe horn. 3. soluție de zer fierbinte și piatră acră, folosită la fixarea culorii pe ouă de Paști. Vezi definitia »

MÂRĂ s. f. (Rar) Ceartă continuă, sâcâială. – Din mâr. Vezi definitia »

FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »

SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope. Vezi definitia »