ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia. Vezi definitia »

BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Fr. barogramme (< gr.). Vezi definitia »

PERIBLASTÚLĂ s. f. rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. (< fr. périblastule) Vezi definitia »

CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roșiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franțuzism) Înșelătorie, șarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov]. Vezi definitia »

perdejíță, perdejíțe, s.f. (înv.) femeie de serviciu căreia îi era încredințată cheia ușii. Vezi definitia »