EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis. Vezi definitia »

DENEGAȚIÚNE s.f. v. denegație. Vezi definitia »

ILUZIÚNE s.f. v. iluzie. Vezi definitia »

INTOXICAȚIÚNE s. f. v. intoxicație. Vezi definitia »

PSEUDOINSTRUCȚIÚNE s. f. (inform.) instrucțiune destinată a furniza informații referitoare la rezervarea unor zone de memorie și a le inițializa cu valori specifice. (< fr., engl. pseudo-instruction) Vezi definitia »