chínă s. f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipsește din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s. f., din fr. quinquina; chinină, s. f., din fr. quinine. Vezi definitia »

COMUNITARĂ Vezi definitia »

OCARÍNĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală și cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina. Vezi definitia »

MINIGÓNĂ s.f. Minifustă. [< it. minigonna]. Vezi definitia »

la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră (de ceva) expr. aproape, nu departe (de ceva). Vezi definitia »