abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio) Vezi definitia »

SPOROGONÍE s. f. mod de înmulțire asexuată prin spori. (< fr. sporogonie) Vezi definitia »

COMORÁȚIE s.f. 1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration). Vezi definitia »

HEMIPARESTEZÍE, hemiparestezii, s. f. (Med.) Parestezie a unei jumătăți a corpului. – Din fr. hémiparesthésie. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor și aliajelor cu ajutorul radiațiilor X. (< fr. radiométallographie) Vezi definitia »