GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară de pescuit, cu fundul plat și de obicei cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote. Vezi definitia »

TEMPERATÚRĂ s. f. 1. starea, gradul de încălzire a unui mediu, a corpurilor. 2. (med.) febră. ◊ căldura corpului ființelor. (< fr. température, lat. temperatura, germ. Temperatur) Vezi definitia »

TÓPLIȚĂ, toplițe, s. f. (Reg.) 1. Izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna. 2. Braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă. 3. Loc special amenajat într-o topliță (1, 2) pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare. – Din sl. toplica. Vezi definitia »

IBANCĂ, ibinci, s.f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec Vezi definitia »

stánghilă, stánghile, s.f. (reg.) 1. par înfipt în pământ ca sperietoare. 2. semn de hotar. Vezi definitia »