PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore. Vezi definitia »

TRISULFÚRĂ s.f. Sulfură a cărei moleculă conține trei atomi de sulf. [< fr. trisulfure]. Vezi definitia »

TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec. Vezi definitia »

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa. Vezi definitia »

CUSPÍDĂ s.f. 1. Formație anatomică terminată printr-un vârf ascuțit. 2. (Bot.) Ghimpe. [< fr. cuspide, cf. lat. cuspis – vârf]. Vezi definitia »