REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) Vezi definitia »

AVENÁNT s. n. act adițional care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. (< fr. avenant) Vezi definitia »

INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens) Vezi definitia »

SUPRAREZISTÉNT, -Ă, suprarezistenți, -te, adj. Care depășește o rezistență normală. – Supra- + rezistent. Vezi definitia »

DEMAGNETIZÁNT, -Ă, demagnetizanți, -te, adj. Care produce demagnetizare. – Din fr. démagnétisant. Vezi definitia »