Definita cuvantului prinos
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prinos
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux. Vezi definitia »
DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + suf. -os. Vezi definitia »
SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os. Vezi definitia »
TUBULÓS, -OÁSĂ adj. (Biol.) Tubular. [< fr. tubuleux]. Vezi definitia »
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială adusă la biserică, în ajunul sărbătorilor religioase, pentru a fi binecuvântată. – Ngr. artos. Vezi definitia »