INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance]. Vezi definitia »

INSENESCÉNȚĂ s.f. (Liv.) Faptul de a nu îmbătrâni. [< fr. insénescence]. Vezi definitia »

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii Vezi definitia »

strălucitúră, strălucitúri, s.f. (înv.) strălucire. Vezi definitia »

SUPRATÁXĂ s. f. taxă suplimentară care se adaugă unei alte taxe fixate anterior. (după fr. surtaxe) Vezi definitia »