Definita cuvantului primitivism
PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu primitivism
TEATRALÍSM s. n. 1. interpretare emfatică a unui rol. (II, 1). 2. atitudine teatrală (2); caracter teatral; teatralitate. 3. (med.) tendință către manifestări emotive spectaculare. (< fr. théâtralisme) Vezi definitia »
MATERIALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat; spec. filozofie marxistă. ◊ Materialism dialectic = știința despre raportul dintre materie și conștiință, despre legile cele mai generale ale mișcării și dezvoltării naturii, societății și cunoașterii, care este în același timp baza filozofică a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integrantă a filozofiei marxist-leniniste, al cărei obiect îl constituie societatea în unitatea și interacțiunea laturilor ei, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialisme, germ. Materialismus. Vezi definitia »
TARTUFÍSM s. n. (Rar) Ipocrizie, fariseism, fățărnicie. – Tartuffe (n. pr.) + suf. -ism. Cf. fr. tartuferie. Vezi definitia »
VOLUNTARÍSM s. n. 1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă. 2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi. 3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. (< fr. volontarisme) Vezi definitia »
CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z