bipui, bipuiesc v. t. a da un bip / bipuri, a apela de pe un telefon mobil o altă persoană cu telefon mobil, fără a afectua propriu-zis o convorbire telefonică. Vezi definitia »

hălcăzuí, hălcăzuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a vorbi tare și mult. 2. a mâna vitele răcnind. Vezi definitia »

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui. Vezi definitia »

AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV] Vezi definitia »

fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv. Vezi definitia »