adjuvánt² s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte Vezi definitia »

PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant. Vezi definitia »

PROTUBERÁNT, -Ă adj. care formează o protuberanță; proeminent. (< fr. protubérant, lat. protuberans) Vezi definitia »

încrezământ s.n. (înv.) credință. Vezi definitia »

CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus) Vezi definitia »