ingrediénție s.f. (înv.) calitatea unui bun de a fi ingredient, condiment; ingrediență. Vezi definitia »

nenavístie, nenavístii, s.f. (înv.) ură. Vezi definitia »

iepurăríe s.f. (înv.) frică, lașitate, poltronerie. Vezi definitia »

IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr. impulsion, lat. impulsio) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »