BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf. V. mlaștină, mocirlă. – Ucr. bahno. Vezi definitia »

ARMÁDĂ, armade, s. f. (Înv.) Flotă. – Ngr. armada (< sp.). Vezi definitia »

HEXÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu șase atomi de carbon (glucoza, galactoza, fructoza). [< fr. hexose]. Vezi definitia »

ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. Vezi definitia »

SOFÓRĂ s. f. arbore originar din Extremul Orient, cu frunziș bogat, care înflorește târziu; salcâm japonez. (< fr., lat. sophora) Vezi definitia »