ojijí, ojijésc, vb. IV (reg.) a usca, a aprinde lemne, vrescuri. Vezi definitia »

SCOROJÍ, scorojésc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”). Vezi definitia »

îmbondrojí (îmblojí, îmbolbojí, îmboborojí), îmbondrojésc, vb. IV (reg.) a-și învăli fața, a (se) înfofoli. Vezi definitia »

VĂTĂJÍ vb. IV. v. vătăși. Vezi definitia »

BAOJI, oraș în centrul Chinei (Shaanxi), pe Weihe; 368 mii loc. (1986). Nod feroviar. Ind. textilă, constr. de mașini, a hîrtiei și alim. Vezi definitia »