Definita cuvantului prezență
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prezență
vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin). Vezi definitia »
FOTOENERGÉTICĂ s.f. Ramură a biologiei care studiază influența energiei radiante a Soarelui asupra activității vitale a organismelor vegetale și animale. [Pron. -to-e-, gen. -cii. / cf. fr. photoénergétique]. Vezi definitia »
PROTOBROMÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu bromul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de brom. [< fr. protobromure]. Vezi definitia »
CANȚONÉTĂ s. f. 1. mic cântec popular italian, de origine napolitană; (p. ext.) cântec scurt. 2. poezie lirică italiană din versuri scurte. (< it. canzonetta) Vezi definitia »
FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence) Vezi definitia »