CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare. Vezi definitia »

cineva este bun (face lucruri bune , e amabil ) „mami vreau ceva bun ” (ceva dulce , ceva ce ii place copilului respectiv). Vezi definitia »

DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare]. Vezi definitia »

REAGRAVÁ vb. I. refl. A se agrava din nou. [< re- + agrava]. Vezi definitia »

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva. Vezi definitia »