CIOROBÓR s. n. (Reg.) Ceartă cu vorbă multă și gălăgie; gâlceavă. – Onomatopee (comp. magh. csörpör). Vezi definitia »

profesor in imperiul otoman Vezi definitia »

PUNCTATÓR, punctatoare, s. n. Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare. – Puncta + suf. -tor. Vezi definitia »

REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser. Vezi definitia »

STRĂMIÓR, -OÁRĂ, strămiori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stră- + mior. Vezi definitia »