izvoare Vezi definitia »

MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria. Vezi definitia »

CORESPÚNDERE s.f. Faptul de a corespunde. [< corespunde]. Vezi definitia »

AUTOBICIUÍRE s.f. Faptul de a se autobiciui. {< autobiciui]. Vezi definitia »

CUMULIZÁRE s.f. Procesul de formare a norilor de tip cumulus. [Et. incertă]. Vezi definitia »