DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) după rus. demonstrațiia. Vezi definitia »

ENZIMOLOGÍE s.f. Ramură a biochimiei care studiază enzimele. [Gen. -iei. / < fr. enzymologie]. Vezi definitia »

FONOAUDIOLOGÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre funcțiile auditivă și fonatoare. (< fr. phonoaudiologie) Vezi definitia »

LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation]. Vezi definitia »

ȘCHIOPÉNIE, șchiopenii, s. f. (Rar) Starea celui șchiop (1); mers caracteristic celui șchiop. – Șchiop + suf. -enie. Vezi definitia »