OTÍC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik. Vezi definitia »

TRIÓIC, -Ă adj. (Bot.; despre plante) Care formează flori masculine, feminine și hermafrodite pe indivizi diferiți. [Pron. tri-o-ic. / cf. fr. trioïque < gr. tria – trei, oikia – casă]. Vezi definitia »

SILÉPTIC, -Ă, sileptici, -ce, adj. Care aparține silepsei, privitor la silepsă. – Din fr. sylleptique. Vezi definitia »

BICÍSNIC, -Ă, adj. v. becisnic. Vezi definitia »

IDIOCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre minerale; op. alocromatic) Cu culoare proprie. [Cf. fr. idiochromatique, germ. idiochromatisch < gr. idios – propriu, chroma – culoare]. Vezi definitia »