Definita cuvantului băga
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. Își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băga
A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui. Vezi definitia »
TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga]. Vezi definitia »
îngurgá (-g, át), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui. – 2. A da rasol. – 3. (Refl.) A se încurca, a se zăpăci. – 4. (Refl.) A se însoți, a se înțelege, a-și ține companie. Creație expresivă, ca îngăima, îngălmăci, și în general cuvintele care exprimă ideea de „a bălmăji”; cf. și încurca, al cărui semantism și fonetism sînt cu totul paralele. Der. de la un lat. *ingurgāre, de la gurges „gît, gîtlej” (Pușcariu, Dacor., IV, 317-27; REW 3923N; DAR), nu pare posibilă. Pare cuvînt identic, în privința intenției expresive, cu a îngurzi (var. îngruzi, îngorzi, îngrunzi), vb. (a zbîrci, a șifona; a încreți, a face cute; a îndoi, a plia), cf. grunz, și glomozi „a mototoli” (după Cihac, II, 148, din sb., cr. guriti se „a se contracta”; după Densusianu, Hlr., 166 și Pușcariu 862, din lat. *ingurdῑre, de la gurdus, cf. fr. engourdir; după Pușcariu, Dacor., VI, 317; REW 3923N și DAR, din lat. *ingurgāre), cu der. îngurzeală (var. îngurzitură), s. f. (încrețitură, cută). Aceleiași rădăcini îi aparține îngurlui, vb. refl. (a se zăpăci, a se încurca; a avea legături, a trăi în concubinaj), ale cărui sensuri coincid cu cele ale lui îngurga, și care trebuie să provină de la el, prin intermediul lui l expresiv infix (după Capidan, Dacor., V, 572 și DAR, din sl. gŭrljŭ „gît”, cf. bg. zagŭrluvam se „a se îmbrățișa luîndu-se după gît”; după Scriban, din sb. grliti se, cu același sens). Vezi definitia »
BUCARAMANGA, oraș în NE Columbiei, în Cordillera Oriental, la 925 m alt.; 595 mii loc. (1985, cu suburbiile). Centru comercial pentru cafea, cacao, tutun și bumbac. Metalurgie. Produse alim.; țesături de bumbac. Metalurgie. Universitate. Întemeiat în 1623. Vezi definitia »
abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă Vezi definitia »